"Speram ca macar de data asta inima sa nu-mi mai joace feste. nu vreau sa-l ranesc si pe el. nu mai vreau nici eu sa fiu ranita. Mi-am pus sufletul pe tava in fata lui. I-am spus tot ce simt. In ochii lui nu citeam decat adoratie si respect .Simtam cum ma topesc sub caldura privilor lui. Imi doream atat de mult sa fie reciproc. imi doream atat de mult sa-l vad fericit alaturi de mine. A tras aer adanc in piept isi parca toata legatura dintre noi disparuse. Nu mai conta nimeni din jurul nostru. nu mai conta ca intreg parcul parc ne privea.
Cautam sa ne intelegm din pirviri. vroiam sa inteleg tacerea care nu se mai termina. NU mai stiam ce sa cred. Era atat de incordat. A schitat un zambet si a bagat capul in pamant, simtindu-se parca jenat , stanjenit de cele intamplate.
Simteam cum cedez. imi venea sa urlu, sa tip la el. Sa-l fac sa se trezeasca , sa se hotarasca odata ce vrea sa faca! Nu mai vroiam sa-i arat cat de mult imi pasa.
M-am saturat de asteptarea asta, parca dureroasa. Nu stiu cum am putut sa ma indepartez de el, dar m-am indreptat spre cea mai apropiata banca. Il vedeam cum priveste in gol spre locul de unde eu plecasem. Parca ochii i se umpleau de lacrimi. M-am cutremurat din nou cand m-a privit. Se indrepta spre mine si mie imi venea sa fug. NU stiam ce ca urma .Corpul lui nu mai trada nimic. NU mai vedeam nici cea mai mica urma de sentimente. Imi era frica. Imi era frica de ceea ce putea urma. Mi-a spus spus doar ca ii pare rau. deja incremenisem, deja timpul se oprise pentru mine. Daca ii parea rau ca ma raneste? Daca ii pare rau ca nu poate simti ce simt eu? Daca ii parea rau ca nimic de pana acum nu a fost real si au fost doar inchipuirile mele? Simteam ca o sa ma inec in propriile lacrimi.
Apoi, a continuat spunandu-mi ca ii pare rau ca m-a lasat sa astept. M-a luat in brate si mi-a soptit ca ma adora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu