This could be paradise

            De ce existi? De ce mereu e vorba despre tine? De ce esti mereu acolo unde sunt si eu? De ce imi strici tu mereu fericirea? De ce intervii mereu? De ce apari mereu cand imi e lumea mai draga? De ce nu stii sa stai in banca ta? Chiar crezi ca te mai vreau? Chiar crezi ca nu mi-e bine fara tine?

            Hai sa-ti spun ceva.Vreau sa te uit. Vreau sa dispari din viata mea. Au trecut atatea zile, saptamani, luni fara sa aud macar un cuvant de la tine. Mi-a fost dor de tine, recunosc, dar m-am saturat de raul pe care mi-l faci doar prin prezenta proprie. Am tresarit, ca pe vremuri,cand ti-am simtit prezenta. Acea prezenta impunatoare...

             Te vad pe tine in orice baiat. Esti un viciu de care trebuie sa scap. E ca fumatul. Nu vrei sa fumezi, dar cand ii vezi pe altii ca fac asta imediat vrei si tu macar un fum. Asa si cu noi. Cand te vad cu altele, parca vreau si eu. Dar stii ce? Sunt fericita. DA! SUNT FERICITA , FARA TINE! Si simt ca nu mai am nevoie de tine, desi amintirile cu tine, amintirea ta nu ma lasa sa te uit.

              Urasc ca trebuie sa te vad asa des, urasc conversatiile noastre inutile si copilaresti. Urasc cand te uiti ataaaaat de frumos la mine. As vrea sa stiu la ce te gandesti cand ma vezi. Sau poate nici nu ma vezi asa cum te vad eu. Sper ca chipul meu sa nu fi tradat vreo urma de sentiment. Nu mai vreau sa imi pese.

Sunt bine. Don't make me change my mind.

Is life worth living?

            We only have one life and we should try to use it. Life really is what you make it, There is more to life than meets the mind.
            If you go and ask random people on a crowded street why is life worth living most of them would answer music, friends, their lover, or they say they don't really enjoy life because of their jobs, personal problems and so on. I think the reason people answer in such unsatisfying ways is that we're grown so used to defining ourselves in terms of possessions, such as objects with certain qualities that make us happy. But what does this happiness mean? I truly believe that this happiness is just passing. There's always the hope to find something appropiate to fill the giant void in your life.
            Is anybody thinking that life was given to us so that we shouldn't waste it? Make yourself a purpose in life,so that you can have what to fight for. Each person will choose his own path for happiness and self satisfaction: thus choices are to be made in life and it doesn't alway wo the way you've planned it. however , perseverance and strong will could be the key to go further and reach your goals throughout life. everybody wants to accomplish something special to their existance, but we have to be patient and manage these dreams wisely in order to succeed with honor.
           People have different perspectives on how is life worth living. For me , there are many things that make my life worth living. life offers many challanges but through the love that I receive from my familyand friends I become strong enough to face them. Love that I can receive as I live is what makes my life worth living The opportunity to receive and share it to others really makes my life worth living. happy moments that I spend with my loved ones make my life worth living. they help me create good memories as I continously live. Another one is the chance to improve myself as an individual and to have a purpose on other's life.
          But still , is anyone thinking of the pleasure of living? Does anybody see what beauties are all around us? When is the last time you stopped to admire the colorful flowers or the dance of the birds in the sky? Well , i bet it's a long time since the last time you did it.
          So, to sum up, I would like to remind you that time is short and you have to make it count. 

O pagina din jurnal.

         "Speram ca macar de data asta inima sa nu-mi mai joace feste. nu vreau sa-l ranesc si pe el. nu mai vreau nici eu sa fiu ranita. Mi-am pus sufletul pe tava in fata lui. I-am spus tot ce simt. In ochii lui nu citeam decat adoratie si respect .Simtam cum ma topesc sub caldura privilor lui. Imi doream atat de mult sa fie reciproc. imi doream atat de mult sa-l vad fericit alaturi de mine. A tras aer adanc in piept isi parca toata legatura dintre noi disparuse. Nu mai conta nimeni din jurul nostru. nu mai conta ca intreg parcul parc ne privea.
          Cautam sa ne intelegm din pirviri. vroiam sa inteleg tacerea care nu se mai termina. NU mai stiam ce sa cred. Era atat de incordat. A schitat un zambet si a bagat capul in pamant, simtindu-se parca jenat , stanjenit de cele intamplate.
         Simteam cum cedez. imi venea sa urlu, sa tip la el. Sa-l fac sa se trezeasca , sa se hotarasca odata ce vrea sa faca! Nu mai vroiam sa-i arat cat de mult imi pasa.
         M-am saturat de asteptarea asta, parca dureroasa. Nu stiu cum am putut sa ma indepartez de el, dar m-am indreptat spre cea mai apropiata banca. Il vedeam cum priveste in gol spre locul de unde eu plecasem. Parca ochii i se umpleau de lacrimi. M-am cutremurat din nou cand m-a privit. Se indrepta spre mine si mie imi venea sa fug. NU stiam ce ca urma .Corpul lui nu mai trada nimic. NU mai vedeam nici cea mai mica urma de sentimente. Imi era frica. Imi era frica de ceea ce putea urma. Mi-a spus spus doar ca ii pare rau. deja incremenisem, deja timpul se oprise pentru mine. Daca ii parea rau ca ma raneste? Daca ii pare rau ca nu poate simti ce simt eu? Daca ii parea rau ca nimic de pana acum nu a fost real si au fost doar inchipuirile mele? Simteam ca o sa ma inec in propriile lacrimi.
        Apoi, a continuat spunandu-mi ca ii pare rau ca m-a lasat sa astept. M-a luat in brate si mi-a soptit ca ma adora.